Bernadette, de la Românii Au Talent: Sunt obsedată de câini

Bernadette, de la Românii Au Talent: Sunt obsedată de câini

Unul dintre cele mai apreciate momente la emisiunea "Românii au talent", difuzată vineri seara de ProTV, a fost cel al tinerei Szep Bernadette, din Miercurea Ciuc. Ea a prezentat un inedit număr de dresaj cu Vanda, un superb golden retriever în vârstă de 3 ani. Momentul a stârnit uimirea şi admiraţia celor prezenţi în sală şi i-a adus trei "Ham-Ham-uri" uriaşe din partea publicului. Mai mult, la final, Mihai Petre a ţinut neapărat să o felicite personal pe Vanda, aşa că cei doi au dat "mâna" în culise.

"Elena şi Levente sunt părinţii pe care-i doresc tuturor. Relaţia mea cu ei este strânsă şi sinceră. Mereu pot să am încredere în ei, mereu sunt alături de mine şi mă ajută, mă susţin, dacă consideră şi ei că sunt pe drumul corect şi bun. Au o vedere largă şi sunt adaptabili faţă de noutăţi şi de schimbări", a povestit Bernadette.

De când se stie a fost obsedată de câini. În copilărie a avut doar vreo două sau trei păpuşi, dar nu s-a jucat deloc cu ele, stăteau undeva în colţul camerei şi vedeau lumina doar când veneau alţi copii în vizită. Avea numai şi numai jucării din pluş şi, bineînteles, animale. Cu acelea se juca toată ziua. Jucării de pluş avea o grămadă astfel că la un moment dat n-a mai avut loc în cameră din cauza lor. Nu i-a fost niciodată frică de câini şi spune că atunci când observa unul pe stradă fugea repede la el. N-a contat niciodată dacă are sau nu stăpân, dacă muşcă sau nu.


În apropierea vârstei de 8 ani le-a spus părinţilor că îşi doreşte foarte mult să aibă propriul câine. "Cam la fiecare 3 luni mergeam acasă cu un câine de pe stradă. 'Pot să-l păstrez?', întrebam. 'Sigur că nu!', răspundeau părinţii. Atunci n-am înţeles de ce, acum, însă, da. Stăteam la bloc, eram micuţă, şi poate nici părinţii nu conştientizau cât de mult iubesc şi ei câinii. Acum îi adoră şi îi alintă ca pe nişte copii mici".

Într-un final, eforturile ei au dat parţial rezultate. Înainte să vina pe lume frăţiorul ei, a mers împreună cu părinţii la un prieten pentru a lua un căţel însă, culmea, s-au întors acasă nu cu unul ci cu doi pui. "Erau pechinezi, doi masculi. M-am înţeles cu mama că numai unul rămâne şi celălalt o să fie cadou pentru bunicul meu, de ziua lui, pentru că tocmai pierduse un alt câine, tot un pechinez. Până la urmă, după câteva săptămâni, n-a mai rămas niciunul, pentru că mama fiind însărcinată n-a mai suportat mirosul de câine. Unul a mers la bunicul şi celălalt la mătuşa mea, dar după câţiva ani l-au dat unui prieten".


Bernadette îşi dorea în continuare un căţel. Când a apărut în cinematografe filmul "101 de Dalmaţieni", s-a îndrăgostit de această rasă. "Aveam pluşuri de dalmaţieni, tot felul de caiete colorate cu dalmaţieni, haine, geantă, pantofi cu dalmaţieni, tot ce se poate închipui. Şi, în consecinţă, îmi doream unul viu şi adevărat! Dar nu s-a putut. Fratele meu deja era născut şi fiind mic, câinele ar fi însemnat probleme în plus".

În anul 2000, Bernadette a avut însă parte de o surpriză de proporţii. "Într-o dimineaţă, m-am trezit cu un câine, mare, alb cu pete negre, lingându-mă pe faţă. Era un dalmaţian! Tata mi-a povestit că a trebuit să meargă la gară pentru un pachet şi nişte indivizi care trebuiau să se urce în tren, dar nu puteau cu câinele, l-au rugat pe tata să-l adopte. Aşa a ajuns la noi Dalma, o femelă în jur de un an. Din păcate, nici ea n-a stat mult, din mai multe motive. Când veneam acasă de la şcoală, aveam doar 9 ani, mă trăgea cu forţa, deci plimbările cu ea n-au fost tocmai plăcute. Îşi făcea nevoile în casă, nu prea avea nimeni timp de ea, era activă, lătra mult".

În iulie 2007 i-a atras atentia un anunţ de vanzare a unui golden retriever, astfel că pe pe 18 august 2007 Vanda a venit în familia lor. "Cred că n-am fost niciodată mai fericită, a fost una din cele mai frumoase momente trăite din viaţă. Neapărat vroiam o femelă, fiindcă sunt mai ataşate, mai cuminţi, se pot dresa mai uşor, nu-şi pierd minţile aşa de repede precum un mascul şi nu sunt nici aşa agresive. Era mică, era a mea, aveam deja destul de multă experienţă şi cunoştinţe ca să pot face un câine foarte bun din ea".

Bernadette s-a înscris la o şcoală de dresaj, unde a avut ocazia să-şi facă mulţi prieteni. "Mereu m-a întrebat lumea de unde am învăţat să mă port cu câinii, de unde ştiu ce şi cum trebuie învăţat un câine, şi o întrebare care ma enerva mereu: 'Cine a dresat câinele? Tu, nu un dresor?' . Când oamenii vedeau că face trucuri şi că lucrează frumos, se mirau şi credeau că este munca unui dresor. De fapt este munca mea, munca mea cu Vanda. N-am învăţat de la nimeni, am citit multe, sunt obsedată de câini. Atâta tot. Am citit mult şi am fost atentă la tot ce văd. Dar nu m-am putut documenta de pe site-urile româneşti, pentru că la noi educaţia şi interesul pentru câini, sporturile cu câinii, informatiile despre câini, sunt la început de drum. În 2009, în luna iunie, am fost la primul nostru concurs oficial de Dog Dancing, la Budapesta. Aici am câştigat locul al doilea. Avea aproximativ 7 luni când am început s-o învăţ tot feluri de trucuri".

"Vanda ocupă un loc foarte special în inima mea, am primit foarte multe de la ea, am primit prieteni, am evoluat datorită ei, m-am ridicat la un nivel mai înalt. Cred că şi datorită ei am început să fotografiez din ce în ce mai mult şi am devenit din ce în ce mai bună. Am fost lăudată de alţii, şi chiar mi s-a oferit un loc de muncă în Ungaria, ca fotograf, dar a trebuit sa refuz pentru ca nu aveam studiile terminate. Îmi place apa, îmi place să înot, ador ciocolata, ador să stau în ploaie vara, să ma plimb, să stau în preajma prietenilor mei care-mi sunt cei mai dragi. N-am fost niciodată fata care iese în fiecare seară la disco. Deloc. Nu-mi place aglomeraţia".

Bernadette a încercat mereu să ajute câinii fără stăpân. Astăzi este membră a Asociaţiei "For Animals" din Ciuc. Când era mică a vrut să devina medic veterinar. Asta era visul ei. Când a terminat clasa a 9-a nu şi-a mai dorit acest lucru iar spre sfârşitul liceului, dintr-o dată, după o convorbire telefonica, în care i-a fost cerut sfatul în legătură cu un câine bolnav, s-a răzgândit şi şi-a dat seama ca aceasta este menirea ei. Acum este studentă la Faculatea de Medicină Veterinară din Cluj Napoca.

"M-am înscris la acest concurs datorită mamei mele, care doreşte să-i ajute pe oameni să-şi schimbe mentalitatea faţă de câini. Mi-aş dori să arăt lumii că toţi câinii merită mai mult respect, o soartă mai bună şi vreau să demonstrez ce multe lucruri se pot face cu ei, ce multă dragoste pot să ne ofere. Dacă aş câştiga concursul împreuna cu Vanda, în primul rând aş începe cu realizarea unui teren de agility în Cluj, aş putea să-mi cumpăr un aparat de fotografiat performant, aş putea visa la o curte pentru câinii mei şi pentru alţi câini pe care i-aş adopta şi, de asemenea, aş putea visa la un cabinet veterinar".
Vezi mai multe articole despre: , ,

Românii Au Talent

Numai aici puteţi citi cele mai noi ştiri despre concurenţii emisiunii Românii Au Talent şi numai aici puteţi urmări înregistrări cu cele mai importante momente din emisiunea care a fascinat România.

0 comentarii

Scrie un comentariu